poemul cornet de seminţe
putem discuta despre o dinamică
a cojilor de seminţe / aşa spune
dan şi i-aş smulge zîmbetul scîrbos
de pe faţă l-aş lăsa în balta
propriei linişti să îşi repete la
nesfîrşit cele 5 poante slinoase
aşa e
calvarul începe vinerea dimineaţă
sfîrşind lunea la prînz / perioadă
în care mănînc fîşii întregi de buze
răzuiesc cu unghiile sap rînduri
de şanţuri sîngerii în căuşul palmelor
e perioada în care în p16 încep să
se arunce politehniştii restanţieri
de la geamuri / anul trecut a fost
un boboc de la energetică
acum doi ani un automatist
eu nu întreb de ce mor oamenii ăştia
poveştile lor mi s-ar încărna în pleoape
motivele lor ar fi motivele mele
suferinţa lor ar fi vibraţia fiecărui
cuvînt al meu / mi-ar fi ruşine să
vorbesc urît
calvarul începe vinerea dimineaţă
sfîrşind lunea la prînz / spuneam /
perioadă în care femeile de servici
nu mătură prin cămin nu strîng
căcaţii din duşuri nu spală pereţii
de flegme
după 3 dimineaţa e o tăcere bolnăvicioasă în hol
în capete, balconaşele străvezii
dau amîndouă în aceeaşi stradă
/ mereu am spus / căminul ăsta e
ca o gaură de vierme sub tălpi
cojile de seminţe scot urlete
înfundate pe lîngă pereţi între uşi
mozaicul împuţit parcă prinde viaţă
şi muşcă
scriu pînă dimineaţa / mă opresc
doar să ascult seminţele sub picioarele
buimace ale vecinilor cînd merg să se
pişe / scriu cu furie pînă începe
să miroasă a pix
cea mai bună poezie a mea / cea care
urma să revoluţioneze literatura şi
lumea / a devenit un cornet în care dan
şi-a scuipat cojile în sîmbăta cînd
am plecat la buzău să îmi anunţ succesul
eu nu mi-am răsturnat lumea cum am
promis pentru că am fost prea mîndru
să scormonesc în gunoi
mă gîndesc că
cel mai bine e cînd vine cineva
să te vadă afli lucruri noi şi te
bucuri de bucuriile lor te
mîndreşti cu ei sunt îngrijiţi
şi fumează ţigări scumpe vecinii
se uită cu invidie şi amestecă
în ciorbă / mereu cînd vine cineva
la mine miroase a ciorbă pe hol
nenorociţii ăştia gătesc numai
căcaturi puturoase / de fapt
cel mai bine e cînd vine elena
îmi aduce cîte ceva bun,
algocalmin ţigări mă sărută îmi
pune întrebări ultima dată mi-a adus
scrisori din arcadia, cartea lui
soviany / 9 lei la diverta / mi-a spus
îmi dai banii cînd poţi
îmi spun
în berceni / în noaptea asta
chiar acum petre se masturbează
sub o pătură a spitalului 9
//
balauru a zis,
iunie 3, 2007 la 5:35 am
This is very nice:
“scriu pînă dimineaţa / mă opresc
doar să ascult seminţele sub picioarele
buimace ale vecinilor cînd merg să se
pişe / scriu cu furie pînă începe
să miroasă a pix”
sfantul stefan a zis,
iunie 4, 2007 la 10:59 am
sti sunt sigur ca nu ma crezi nebun pentru ca altfel cu siguranta
nu as putea intelege nimic din ce scri fac parte din normaliyayea poeziei tale SORIN
Sorin DespoT a zis,
iunie 4, 2007 la 11:15 am
Stefane, dar ce importanta are ce cred eu?!…
niciuna…
sd
ovia herbert a zis,
iunie 5, 2007 la 3:42 am
radiografie subiectiva reusita. pentru ca este un text descriptiv ar fi fost mai avantajos sa-l scrii concentrat- propozitii una dupa alta ca intr-un text de proza.asta din p.d. v. tehnic.ar usura citirea si ar concentra textul.
asta cu “mananc fasii intregi de buze” poate sari din schema. mult prea pretentios.
frumoasa strofa care incepe cu – “eu nu intreb de ce mor oamenii astia” pana la sfarsitul strofei.
si cea care incepe cu “scriu pana dimineata”.
percutanta declaratia cu “eu nu mi-am răsturnat lumea cum am
promis pentru că am fost prea mîndru
să scormonesc în gunoi”. in rest faci din gunoi text bun.
finalul face paralele frumoasa – de multe ori nu stii care este diferenta dintre un spital de nebuni si nebunii dintr-un camin ca cel din text. nebunii din camin sunt sub acoperire! nu pentru multa vreme!
Sorin DespoT a zis,
iunie 5, 2007 la 2:18 pm
nici căminele nu ştiu despre ele însele dacă sînt spitale de nebuni sau gropi comune sau…
oldkid88 a zis,
iunie 30, 2007 la 12:58 am
dar noi stim oare , daca suntem simpli locatari ai unui camin studentesc sau daca suntem acolo accidental si de fapt locul nostru e intr-un spital de nebuni , sau poate intr-unul de persoane cu handicap in a simti lumea ce ne incoajoara?
Domnisoara Cristina.
Sorin DespoT a zis,
iunie 30, 2007 la 1:11 am